Cum valorifici opera de artă

Canale de vanzare a artei

Vânzarea prin licitație publică
  • Metoda prin care opera a cărei vânzare se propune ajunge în atenția celui mai mare număr de potențiali cumpărători, catalogul de licitație, în variantele tipărită și online, fiind vizionat de mii de colecționari și investitori, iar la licitație participând, în funcție de anvergura și investiția în marketing a casei de licitație, între 50 și 800 de persoane interesate, astfel că opera pusă în vânzare are teoretic șansa celei mai bune oferte pe care piața o poate formula într-un anume moment
  • Avantajul participării crescute, ideale, este diminuat de dezavantajul punerii în vânzare, în același timp, și a altor opere, astfel încât concurența cumpărătorilor este temperată de concurența calitativă a operelor vecine. Precum orice altă piață liberalizată, sala de licitație remunerează
  • Lichiditatea nu (mai) este un motiv de preocupare, organizându-se aproximativ 8 licitații de artă, în medie, pe lună, în total de un număr de 9 case de licitație (dintre care 7 în București); temele licitațiilor diferă, iar uneori, pentru o vânzare adecvată tematic la casa de licitații cu care dorește să colaboreze, un vânzător poate avea de așteptat până la 2 luni
  • Opera propusă spre vânzare în licitație este luată în custodie de casa de licitație ce o supune examinării prin expertul/comisia de experți a casei, care se pronunță cu privire la autenticitatea sa
  • Odată acceptată în licitație, evaluatorul/comisia de evaluare a casei stabilește o estimare a valorii de piață, adică a valorii la care piața poate absorbi opera scoasă la vânzare, evaluare de piață ce se comunică mai departe proprietarului
  • Condițiile tranzacției, cu accent pe un preț de pornire în licitație, se negociază și agreează într-un contract de consignație între proprietarul operei și casa de licitație
  • La adjudecarea în licitație a obiectului, casa de licitație își oprește un comision brut, ce include taxele aferente tranzacției, adică TVA și dreptul de suită, variind, de regulă, între 10% și 20% din valoarea de adjudecare a lotului, în timp ce restul sumei este transferat deponentului, într-un număr de zile de la data adjudecării, conform specificațiilor din regulamentul fiecărei case de licitație
Vânzarea prin magazinul de artă
  • Opera poate fi pusă în vânzare imediat, sens în care magazinul încheie un contract de consignație cu proprietarul operei
  • Fiind de obicei mai puțin preocupate de un principiu curatorial și de calitatea selecției, ci interesate mai mult de vandabilitatea fiecărei opere de artă în parte, magazinele de artă sunt de regulă mai accesibile deponenților, însă accesul lor la piață este limitat la clientela magazinului
Vânzarea prin negustor
  • Primirea în vânzare este teoretic una flexibilă, bazându-se pe relația directă, uneori personală, între proprietarul lucrării și negustorul ce intermediază tranzacția, vânzarea unei opere de artă prin negustori permițând negocierea liberă a fiecărui detaliu al tranzacției, facilitând astfel plierea pe nevoia individuală a deponentului
  • Tranzacțiile negustorilor se desfășoară în privat, ceea ce nu permite urmărirea procesului de către proprietarul lucrării și nici nu oferă termeni de comparație, ceea ce recomandă acest canal de vânzare cu precădere cunoscătorilor, care conștientizează valoarea operei de artă deținute, respectiv îl recomandă celor aflați în relații de durată cu negustorii, în ipoteza în care aceștia nu încheie un act de primire în consignație, care să specifice obligațiile părților

Expertizare si autentificare

  • Experții autorizați de Ministerul Culturii, de regulă fiecare pe o anumită perioadă a istoriei artei românești, și recunoscuți pentru o anumită specializare, mai restransă, de comunitatea profesională, au capacitatea și competența de a emite certificate/rapoarte de expertiză, pentru care solicită o remunerare, de principiu tarif fix (rareori procentuală)
  • Lista experților atestați de Ministerul Culturii și domeniul fiecăruia de expertiză se găsesc pe website-ul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național sub forma Registrului Experților pentru Patrimoniul Cultural Național Mobil
  • Asociația Experților și Evaluatorilor de Artă din România (AEEAR) îndeplinește rolul reprezentant și formator profesional în metodologia expertizării
  • Expertizarea unei opere se poate realiza și de către casele de licitație, prin birourile/comisiile lor de experți interni ori consultanți, de regulă în vederea valorificării operelor prin licitație (serviciu pe care casa de licitație nu îl taxează în măsura în care nu i se solicită emiterea unei opinii scrise sub forma unui certificat/raport de expertiză)
Certificatul de expertiză include de regulă cel puțin:
  • Detaliile de identificare a operei (titlul lucrării, semnătura, datarea și localizarea operei, cu exactitate sau estimate)
  • Detalii tehnice (tehnica artistică, suportul folosit, dimensiunile operei)
  • Atestarea autenticității operei (faptul că aparține cu adevărat operei artistului în cauză)
  • Fotografia operei
  • Numele și semnătura expertului autorizat

Evaluare

  • Se realizează de regulă de către evaluatori autorizați care, în baza unui set de principii de evaluare, ce are în vedere tranzacțiile anterioare cu opere similare și particularitățile operei de artă în cauză, îi atribuie o valoare estimativă curentă de piață
  • Rezultatul evaluării ia forma unui preț de piață estimat ori a unui interval estimativ, dând posibilitatea variației între o minimă și o maximă de valoare estimată, exprimând fie valoarea la care evaluatorul crede că opera de artă poate fi absorbită de piața curentă, fie cea la care urmează a fi absorbită de piața viitoare
  • Evaluarea obiectului de artă se poate realiza și de către casele de licitație în vederea valorificării sale prin licitație, serviciu pe care casa de licitație, de regulă, nu îl taxează
Renumele artistului
  • Renumele artistului poate avea asupra operei de artă efectul pe care o marcă recunoscută îl are asupra unui produs, acționând pe de o parte ca o garanție a calității, iar pe de altă parte certificând motivația aspirației pentru produsul purtând numita marcă - fiecare perioadă cunoaște, în funcție de profilul colecționarului, un număr de artiști considerați a fi „necesari” pentru reprezentativitatea colecției
Subiectul abordat
  • fiecare artist este asociat în general cu o tematică anume în care a excelat, aceasta întâmpinând cea mai mare căutare în piață - ca o regulă de bază, prezența personajelor în peisaj tinde să crească valoarea unei opere, în timp ce portretele ce înfățișează personaje necunoscute public sunt mai greu vandabile etc.
Dimensiunea lucrării
  • De regulă dimensiunile generoase tind să crească valoarea operei de artă, cu mențiunea de rezervă că lucrările vaste pot întâmpina dificultăți de vandabilitate din cauza nevoii de condiții speciale (spațiale) de expunere
Tehnica artistică
  • tehnicile picturale precum: uleiul, tempera, acrilicul pe pânză ori lemn sunt considerate a fi mai valoroase, pe când alte tehnici de culoare, precum: acuarela ori pastelul pe hârtie și grafica se tranzacționează de obicei la valori mai scăzute - în mod excepțional, există artiști apreciați în special pentru dexteritatea cu care au mânuit tehnicile artistice
Datarea operei
  • Opera artistului este împărțită în perioade de creație, identificate de obicei prin predilecția pentru un anumit subiect sau o paletă distinctivă de culori, dintre care se remarcă în genere o anume perioadă ca fiind cea mai valoroasă
Starea de conservare
  • Conservarea pe termen lung a operei de artă în condiții neadecvate poate afecta lucrarea într-un mod iremediabil, necesitatea intervenției prin operațiuni extensive de restaurare asupra operei de artă diminuează de obicei valoarea acesteia, în timp ce operațiuni periodice de curățare și întreținere îi asigură valorificarea maximă
Proveniența lucrării
  • Opere ce au aparținut unui colecționar important dobândesc atestare suplimentară, în timp ce alte opere pot crește în valoare prin asocierea lor cu o personalitate publică - proveniența direct de la moștenitorii artistului sau de la fundația ce îl reprezintă poate acționa ca o garanție a autenticității operei în cauză, cu un impact pozitiv asupra valorii comerciale
Atestarea documentară
  • menționarea operei în monografii, albume de artă, cataloage de expoziție, cărți sau documente istorice de referință facilitează atestarea autenticității operei, crescându-i valoarea
Istoricul tranzacțiilor
  • Istoricul prețurilor obținute de lucrări similare ale aceluiași artist reprezintă baza de pornire în estimarea valorii curente de piață, la care se adaugă influența tuturor celorlalți factori particulari operei în cauză - istoricul tranzacțiilor se bazează de regulă pe prețurile obținute de lucrări în licitație, ca atare putând fi consultate pe website-urile caselor de licitație și în bazele de date specializate
Factori estetici
  • În completarea celorlalți factori obiectivi, calitățile estetice ale unei opere sunt cele ce conferă „dividende non-financiare”, sub forma delectării estetice de care cumpărătoul privitor poate beneficia