Cum cumperi artă

Operatori culturali autorizați

Casele de Licitație

Organizează, periodic, licitații publice de artă, care sunt:
  • Un cadru de tranzacționare a unei suite de obiecte de artă plastică sau decorativă sau de obiecte de colecție
  • O bursă de cotare publică a artiștilor tranzacționați și de formare a trendurilor de investiție și colecționare
  • Un spectacol cu liberă participare, deseori și un spațiu de socializare cu persoane împărtășind același interes pentru artă și pentru piața de artă
  • Un spațiu de informare și educare cu privire la practicile pieței de artă și valoarea de piață a artiștilor tranzacționați.
Cadrul de tranzacționare al licitației publice
  • Casa pune în licitație o suită de obiecte de artă ori de colecție
  • Obiectele puse în licitație („introduse la tranzacționare”) nu aparțin, de regulă, casei de licitație, care doar organizează și gestionează platforma de tranzacționare, ci unor colecționari/investitori, care vând, prin intermediul casei de licitație, participanților la licitație (cumpărători/adjudecatari)
  • De regulă, in sistemul românesc de licitație, oricine poate participa la licitație, fără a fi nevoit să facă dovada, în prealabil, a unei garanții materiale/bancare
  • Casele de licitație permit, de regulă, participarea la licitație și persoanelor care nu se află fizic în sala de licitație, punându-le la dispoziție sisteme de licitare în absență, precum: oferta scrisă, participarea prin telefon și (mai rar) participarea live prin Internet
  • Licitarea începe prin anunțarea de către conducătorul licitației (originar “commissaire-priseur” sau „maître-priseur”, iar în română – comisar de licitație) a prețului de pornire și creșterea graduală a prețului solicitat, atâta timp cât sumele cerute sunt întâmpinate de ofertele cumpărătorilor
  • Procesul de licitare se încheie în momentul în care nu se mai obțin contra-oferte și conducătorul licitației anunță adjudecarea obiectului respectiv persoanei care a oferit, din sala de licitație ori prin telefon, live etc. cel mai mare preț
  • De regulă achitarea obiectului adjudecat și ridicarea acestuia se pot face nu numai în ziua licitației, dar și la o dată ulterioară, variind între 5 și 15 zile, conform regulamentelor diferitelor case de licitație
Metode de licitare în absență
Oferta scrisă
Persoana interesată să liciteze, dar care nu poate sau nu dorește să facă acest lucru în persoană din sala de licitație, poate împuternici un asistent al casei de licitație să liciteze din sală în numele său până la concurența unei sume prescrise de cumpărător împuternicirea de licitare se face prin completarea în prealabil a unui formular de ofertă scrisă, care conține obiectele de interes și suma maximă pe care clientul este dispus să o ofere
Oferta telefonică
Persoana interesată să liciteze, dar care nu poate sau nu dorește să facă acest lucru în persoană din sala de licitație, poate alege să transmită prin telefon unui asistent al casei de licitație, în timpul licitării obiectelor de care este interesat, instrucțiunile sale, iar asistentul licitează în numele clientului așa cum i se indică prin telefon
Licitarea live prin Internet
Unele case de licitație pun la dispoziția clienților posibilitatea de a urmări desfășurarea licitației în direct pe Internet și de a licita personal plasând oferte în timp real pe Internet (Casa Artmark este singura casă de licitații din România care oferă în prezent clienților săi această opțiune)
Achitarea obiectului adjudecat
  • La prețul de adjudecare se adaugă un comision al casei de licitație, TVA la acel comision și taxa de timbru a artiștilor plastici, totalul acestora variind între 10% și 20% din prețul de adjudecare (sumă încurajatoare prin raportare la comisioanele și taxele aferente tranzacționării de artă în piețele externe, ce variază între 20% și 40%)
Clasificarea caselor de licitație
  • În funcție de maniera de organizare a licitațiilor și clientul căruia i se adresează, casele de licitație se pot împărți în:
Casele de licitație finale (pentru cumpărătorul final)
  • Fac o selecție riguroasă (documentare, expertizare și evaluare) a operelor de artă ce vor intra în licitație și garantează cumpărătorului neavizat autenticitatea obiectului cu pricina, scutindu-l pe acesta de a se pricepe temeinic la calitățile tehnice ale operei
  • Prezintă obiectele de artă într-o stare de conservare propice depozitării ori expunerii pe peretele cumpărătorului, efectuând în prealabil operațiunile de restaurare și înrămare
  • Organizează evenimente vaste, la care invită un număr mare de participanți, oferind un adevărat spectacol cu intrare liberă și creând un spațiu de informare și educare
  • Numărul de participanți și selecția riguroasă a obiectelor puse în vânzare atrag o competiție mai pronunțată în licitație, în anticiparea căreia casele de licitație finale își permit să propună prețuri de pornire cât mai scăzute raportat la valoarea de piață a obiectelor, oferind șansa unei achiziții extrem de avantajoase
  • Prezintă obiectele de artă într-o stare de conservare propice depozitării ori expunerii pe peretele cumpărătorului, efectuând în prealabil operaţiunile de restaurare şi înrămare
  • Organizează evenimente vaste, la care invită un număr mare de participanţi, oferind un adevărat spectacol cu intrare liberă şi creând un spaţiu de informare şi educare
Casele de licitație profesionale (pentru intermediarii de artă)
  • Se adresează în special profesionalilor pieței de artă, adică colecționarilor cu vechime și negustorilor de artă care achiziționează în vederea revânzării
  • Sunt adecvate așadar cumpărătorilor care se pricep temeinic la aspectele tehnice ale obiectului de artă vizat, deoarece de regulă nu garantează autenticitatea operelor de artă (decât aferent unui termen de timp foarte scurt, până la momentul decontării prețului încasat către colecționarul care a vândut prin casa de licitație)
  • Prezintă obiectele oferite spre vânzare în stadiul în care acestea au fost conservate de vânzător, de multe ori după achiziționare necesitând restaurare și înrămare de către cumpărător
  • Organizează evenimente mai restrânse, de regulă la sediul casei de licitație, cu mai puțin accent pe latura de spectacol și platforma de informare și socializare
  • Numărul mai mic de participanți la licitație duce de regulă la o competiție diminuată, cu un preț de adjudecare adeseori apropiat de prețul de pornire, ceea ce obligă casele de licitație profesionale la stabilirea preventivă a unui preț de pornire mai ridicat, apropiat de valoarea de piață a operei
  • În funcție de nivelul de cunoștinte despre artă pe care trebuie să le dețină cumpărătorul, se disting:
Casele de licitație care garantează autenticitatea loturilor vândute
  • Aceste case emit cumpărătorului un certificat de garanție (sau de vânzare cu clauză de garanție) și își asumă prin regulamentul de licitare obligația de a garanta, în anumiți termeni, autenticitatea și alte calități tehnice ale obiectului de artă adjudecat
  • Există o diferență între garantarea de către casa de licitație a autenticității obiectului și un certificat de expertiză emis de un expert atestat cu privire la autenticitatea obiectului; certificatul de garanție emis de casa de licitație obligă casa la despăgubirea cumpărătorului în cazul în care obiectul se dovedește fals, câtă vreme certificatul de expertiză emis de expertul atestat atrage doar răspunderea expertului – persoană fizică
  • Astfel că, pentru a antrena răspunderea pentru autenticitate a casei de licitație, aveți nevoie de un certificat de garanție (ori un certificat de vânzare cu clauză de garantare a autenticității) – care de regulă precizează și numele expertului care a expertizat obiectul (aspect însă nerelevant pentru angajarea răspunderii casei)
  • Atenție la termenul de garantare a autenticității; certificatul de garanție este eficient numai atunci când casa își asumă obligația de garantare a autenticității fără limită de termen ori pentru o perioadă cât mai îndelungată (spre ex. Casa Artmark – București și Casa Quadro – Cluj garantează autenticitatea operei adjudecate pe termen nelimitat)
Casele de licitație care nu garantează autenticitatea loturilor vândute
  • Aceste case nu își asumă responsabilitatea pentru obiectele ce se dovedesc neautentice la trecerea unui timp după achiziție
  • Cumpărătorul poate să verifice însă autenticitatea lotului achiziționat imediat după licitație, prin supunerea lotului spre expertizare unui expert atestat, suportând costul expertizării
Cotarea publică a artiștilor tranzacționați
  • Cunoașterea tranzacțiilor precedente ale operelor unui artist ajută la calculul cotației actuale de piață pentru respectivul artist (ori la simpla sa percepere – se vinde „bine” ori „rău”, trendul este ascendent ori descendent etc.), un sistem de orientare pentru tranzacțiile viitoare publice ori private, centralizate în indexul pieței de artă
  • Pulsul pieței, captat prin cotația agregată a artiștilor tranzacționați în licitații publice, este redat în indicele pieței de artă
  • Licitaţiile se aseamănă unei burse de artă, unde cererea şi oferta se confruntă direct, în mod public, oferind cadrul pentru: cotarea artiştilor, captarea pulsului pieţei de artă, stabilirea recordurilor de autor prin valorificarea la maxim a unei opere rare
  • Casele de licitație sunt singurii comercianți de artă ce comunică liber publicității sumele la care au fost tranzacționate operele de artă, rezultatele putând fi consultate pe website-urile caselor de licitație sau în bazele de date specializate
  • Licitațiile se aseamănă unei burse de artă, unde cererea și oferta se confruntă direct, în mod public, oferind cadrul pentru: cotarea artiștilor, captarea pulsului pieței de artă, stabilirea recordurilor de autor prin valorificarea la maxim a unei opere rare
  • Casele de licitație sunt singurii comercianți de artă ce comunică liber publicității sumele la care au fost tranzacționate operele de artă, rezultatele putând fi consultate pe website-urile caselor de licitație sau în bazele de date specializate
Spectacol cu liberă participare
  • Licitația este un show deschis publicului; data și locul de desfășurare ale licitației sunt afișate pe website-ul casei de licitație, împreună cu detaliile expoziției obiectelor ce sunt puse în vânzare prin respectiva licitație, expoziție care precede cu câteva zile licitația, astfel încât persoanele interesate să aibă timpul necesar consultării pe îndelete a obiectelor supuse licitației, inclusiv să se documenteze aprofundat cu privire la calitățile obiectelor, să solicite opinii ale altor specialiști etc.
  • Raritatea ori bogatul cv expozițional al unora dintre operele de artă scoase spre vânzare pot naște pasiuni speciale, ce transformă uneori licitația într-un spectacol, un ring de confruntare din care nu lipsesc strategiile de abordare și răsturnările de situație
  • Prezența la licitație nu obligă la participarea activă prin licitare, poate fi doar o ocazie bună de socializare cu pasionații de artă, o modalitate de introducere a amatorilor în piața de artă și mai ales un spațiu de informare și educare, ce să permită în timp clădirea cunoștințelor necesare unei achiziții de succes
Spațiu de informare și educare
  • Pentru novicii din piața de artă, licitațiile oferă cadrul propice pentru familiarizarea cu mecanismele comerțului cu artă, reprezentând singura platformă transparentă de comercializare a obiectelor de artă: oferta este expusă integral împreună cu estimarea de valoare de piață curentăș publicul reunește toate categoriile de cumpărători, incluzând atât amatori cât și colecționari, investitori și negustori cu tradiție, fiecare dezvoltând o abordare specifică în achiziționarea de artă (vezi și bazele unei colecții ori investiția în artă) și derularea tranzacției are loc în direct, rezultatul fiind exprimat public
  • Participarea regulată la licitațiile de artă familiarizează publicul cu artiștii tranzacționați pe piață, înlesnind posibilitatea de evaluare pe cont propriu a nivelului de apreciere a fiecărui artist și tendințele categoriilor de participanți
  • Licitațiile de artă, dar mai ales expozițiile premergătoare acestora oferă, de fiecare dată, o ocazie unică de a admira și studia, fără restricțiile impuse de regulă de muzee, opere de artă reprezentative, care nu sunt accesibile în mod curent, provenind din și ajungând apoi la loc în colecții private, închise circulației publice
  • Catalogul de licitație, ce cuprinde totalitatea obiectelor scoase spre vânzare, este un instrument util de informare și educare în măsura în care conține și informații descriptive cu privire la viața artistului, perioada de creație și geneza operei în cauză

Galeriile de Artă

Rolul principal al galeriilor de artă îl constituie promovarea, prin expunere și comercializare, a unui portofoliu de artiști, sens în care galeria întreprinde următoarele activităţi: selecţia artiștilor de inclus în portofoliul galeriei, promovarea artiștilor și tranzacţionarea operelor de artă.
Selecția artiștilor reprezentați
Selecţia se face în funcţie de statutul și profilul asumat de galerie:
Galeriile de artă contemporană
  • pot reprezenta primul contact al artistului cu piața de artă, în cazul în care galeria se axează pe descoperirea de noi talente, sau pot comercializa artiști contemporani deja consacraţi ori în curs de consacrare; prin urmare, galeriile reprezintă prima treaptă în ascensiunea unui artist, urmată de expunerea în cadrul centrelor de artă contemporană şi apoi în cadrul muzeelor de artă contemporană; expunerea muzeală este ultima treaptă de ascensiune a unui artist, ea conferind consacrarea definitivă a acestuia şi contând puternic în creşterea cotației artistului pe piaţa de artă
  • Reprezentarea artistului de către o galerie se bazează de regulă pe deţinerea unui stoc de opere care, în cazul galeriilor de artă contemporană, provine direct de la artist
  • Deoarece portofoliul de lucrări ale unui artist activ este în continuă creştere, în unele cazuri, în baza contractelor de reprezentare pe care le încheie cu artiştii, galeria poate stipula condiţia de exclusivitate asupra operelor ce se creează de respectivul artist, pe o perioadă limitată de timp
  • Pe lângă artiştii ce fac parte din portofoliul de bază al unei galerii de artă, galeria poate decide promovarea singulară sau ocazională a unui artist în cadrul expoziţiilor de grup, în care operele de artă ale diferiţilor artiști sunt puse în valoare de asocierea lor tematică
Galeriile de artă de patrimoniu
  • Aleg să promoveze și comercializeze artiști români ce s-au consacrat în istoria artei românești înainte de 1945, așadar înainte de instituirea stilisticii realismului-socialist, al căror portofoliu de lucrări este limitat, iar accesibilitatea operelor lor este în continuă scădere, dată fiind includerea lor treptată în muzee sau închiderea lor în colecţii private
  • Galeriile de artă de patrimoniu promovează de regulă artiști de patrimoniu în privința cărora dețin un stoc de opere, distinct de activitatea curentă de primire în consignare a operelor altor artiști de patrimoniu, înrudite sau nu stilistic cu artiștii promovați
Galeriile UAP
  • Reprezintă spaţii de expunere administrate de UAP (Uniunea Artiștilor Plastici), ce găzduiesc și promovează, în principiu regulat, echidistant și democratic, expoziții ale artiștilor membri UAP
  • Se găsesc în mai toate oraşele mari din România, Bucureştiul găzduind 5 astfel de spaţii: Simeza, Orizont, Căminul Artei, Galateea şi Atelier 35
Galeriile conduse de artiști („artist-run space”)
  • Mai mulţi artiști hotărăsc să se substituie rolului galeristului, gestionând pe cont propriu promovarea și tranzacţionarea creaţiei lor artistice, prin intermediul unei galerii pe care o administrează pe cont propriu (forma juridică este fie persoană fizică autorizată, fie o galerie care activează sub o fundaţie sau asociaţie)
Promovarea artiștilor reprezentați
Principalele metode de promovare a artiștilor de către o galerie cuprind:
Promovarea prin organizarea de expoziții
  • Expoziția debutează cu un vernisaj, la care organizatorii invită specialiști ai pieței de artă, jurnaliști de specialitate și potențiali cumpărători, creând un mediu propice socializării și informării cu privire la piața de artă
  • Expozițiile organizate de galerii sunt evenimente publice, cu acces liber, în care curatorul expoziției propune o serie de lucrări aparținând, de regulă, unui anume artist sau grup de artiști, unei anumite teme sau perioade de creație
  • Informații cu privire la desfășurarea vernisajului și perioada expoziției se găsesc pe website-urile galeriilor dar și în publicaţiile de cultură și de eveniment
  • Programul expoziției poate varia semnificativ de la o galerie la alta, unele galerii operând pe modelul muzeelor de marţi până duminică, altele alegând un program redus de lucru, în timp ce unele galerii mai mici, cu trafic redus, optează pentru programarea în prealabil a vizitei în expoziţie
  • In sarcina galeriei se afla editarea si tipărirea catalogului de expoziţie
Promovarea prin cataloage de expoziție/monografii ale artistului/albume de artă
  • Popularizarea artistului și familiarizarea publicului cu operele expuse și reproduse
  • Atestarea pentru viitor a operelor respective ca făcând parte din creaţia artistului în cauză, expunere/ilustrare citată în autentificarea și evaluarea ulterioare ale operei
Promovarea prin participarea la târgurile de artă
  • Primul palier este dat de specialiştii în domeniu : directori de muzee, curatori, critici de artă, care analizează oferta artistică din cadrul târgului şi pe baza acestei oferte fac selecţii pentru acordarea de premii, propuneri de achiziţii de lucrări pentru muzee sau participarea în cadrul a diverse expoziţii de grup curatoriate de curatori renumiţi sau apariţii ale artiştilor selectaţi în diverse reviste de specialitate
  • Al doilea palier este reprezentat de mass-media, în ultimii ani târgurile internaţionale de artă renumite fiind tratate drept „olimpiade ale artelor”. Aici sunt prezentate şi mediatizate cele mai importante, interesante şi inovatoare obiecte artistice din domeniul sculpturii/instalaţiei, picturii, graficii, noilor media (fotografie, video etc.) şi performance-ului. Târgurile au şi o dimensiune educativă a cumpărătorului de artă prin conferinţele şi dezbaterile pe care le organizează în cadrul târgului de artă. Aceste dezbateri şi conferinţe fac adesea referire la piaţa de artă şi la sistemul artistic discutându-se probleme precum: colecţionarea artei contemporane; politica culturală a muzeelor de artă contemporană; conservarea obiectelor de artă contemporană etc.
  • Al treilea palier este reprezentat de colecţionarul de artă care are dedicat în cadrul tuturor târgurilor o secţiune VIP, el participă gratuit la toate activităţile târgului
  • Al patrulea palier este reprezentat de iubitorii de artă, care nu sunt neapărat colecţionari. În general, ei plătesc o taxă de intrare care poate varia între 5 şi 40 de euro în funcţie de importanţa târgului şi pot achiziţiona catalogul târgului tot contra cost
Târgurile de artă au ca efecte, din perspectiva vânzării de artă:
  • Punerea în comun a unui portofoliu de clienţi - îi vizează pe acei vizitatori ai târgului deja familiarizaţi cu achiziţia de artă, clienţi ai unor galerii participante la târg, care pe această cale intră în contact și cu alte galerii de artă, pentru care anterior au fost inaccesibili - participarea la târg a unui număr cât mai mare de galerii, fiecare cu portofoliul său de clienţi, creează premisele necesare confruntării cererii și ofertei agregate din piaţă, prezenţa galeriei la târg echivalând cu conştientizarea de către cumpărătorii de artă a includerii ei în oferta existentă pe piaţă
  • Beneficiul relaţiilor facilitate de promovarea târgului ca eveniment - îi vizează pe acei vizitatori ai târgului ce nu s-au manifestat anterior drept cumpărători de artă, dar care sunt atraşi la târg de către demersurile întreprinse de organizatori pentru promovarea târgului ca eveniment de socializare și culturalizare - prezenţa acestor vizitatori novice la târg reprezintă dovada existenţei unui minim de interes pentru artă, ceea ce îi transformă în potențiali clienţi ai galeriilor, târgul facilitând stabilirea unui prim contact
  • Promovarea prin plasarea operei artistului în licitaţie publică - în piața de artă licitaţia reprezintă un cadru de tranzacţionare public, metoda cea mai eficientă prin care creşterea cererii unui anumit artist promovat în privat de către o galerie poate câştiga rapid atestare publică - în contrast cu tranzacţiile efectuate de către galeriile de artă, a căror valoare rămâne de multe ori confidenţială, rezultatele la licitaţiile de artă sunt informații publice, contribuind la cotarea publică a artiștilor tranzacţionaţi, ceea ce permite atestarea valorii lor de circulație în piața de artă și includerea lor în indexul pieţei
Tranzacționarea operelor de artă
  • tranzacţionarea operelor de artă se realizează prin aceleaşi instrumente folosite de galerie pentru promovare: expoziție, târgurile de artă și plasarea operelor în licitaţie.
  • preţul achitat de cumpărătorul din galeria de artă este de regulă preţul afişat sau negociat, la care se adaugă taxa de timbru UAP - în cazul artiștilor contemporani, galeristul încheie un contract de promovare și comercializare a operelor de artă, prin care comisionul reţinut de galerist din valoarea tranzacţiei variază între 30% și 60%
Tranzacţionarea privată în expoziţie
  • Expoziția reprezintă principalul vehicul de tranzacţionare a operelor de artă de către galerie, de regulă lucrările expuse fiind scoase spre vânzare și putând fi achiziţionate ori rezervate în vederea achiziționării - tranzacţiile efectuate de galeriile de artă nu sunt de obicei făcute public, multe galerii ferindu-se să afişeze preţurile lucrărilor propuse și negociind preţurile în funcţie de profilul clientului interesat - de regulă, în completarea lucrărilor expuse, galeria poate pune la dispoziţia clientului interesat și alte opere păstrate în stocul galeriei, similare sau complementare expoziției curente
Tranzacţionarea în târgurile de artă
  • tranzacţionarea operelor de artă în cadrul târgurilor specializate se realizează precum tranzacţionarea privată în expoziţie, galeria propunând un concept curatorial al propriului stand și opere pe care clienţii le pot rezerva sau achiziţiona direct - finalizarea tranzacţiei are loc în cadrul târgului sau după încheierea acestuia, preţul lucrărilor fiind de regulă supus negocierilor - pe lângă lucrările expuse, galeriile participă la târg și cu un stoc suplimentar de lucrări neexpuse pe care îl pot propune ca alternativă de achiziţie clienţilor interesaţi
Tranzacţionarea prin plasarea operelor în licitaţie publică
  • Galeristul care dispune de un stoc de lucrări ale unui artist poate decide valorificarea unei lucrări în licitaţie publică, pe lângă rezultatul material imediat, putând beneficia și de pe urma aprecierii stocului deţinut ca rezultat al promovării publice a artistului

Magazinele de Artă

  • Sunt spații de depozitare și expunere în care se pot achiziționa obiecte de artă pe loc, fie la prețul afișat, fie la cel rezultat prin negociere (funcție de politica magazinului) - nu se angajează în promovarea artiștilor a căror obiecte sunt scoase spre vânzare, ci selectează marfa oferită după criterii de vandabilitate
Magazinele de artă se clasifică, la rândul lor, după aceleași criterii:
  • Natura operelor de artă, în: magazine de artă plastică (pictură, sculptură, grafică), magazine de artă decorativă, respectiv magazine mixte
  • Expertizarea loturilor în vederea vânzării, în: magazine de artă care garantează autenticitatea obiectelor vândute, eliberând un certificat în sensul garantării calităților obiectelor, și magazine de artă care nu garantează autenticitatea obiectelor vândute
  • Platforma de tranzacționare, în: magazine de artă cu expunere fizică, magazine de artă în mediul online și magazine de artă cu expunere atât fizică cât și online
  • Magazinele de artă care garantează autenticitatea operei vândute:
    • Emit garanția autenticității sub forma unui document separat sau a unei clauze în certificatul de vânzare, ce include numele expertului ce a analizat și girat opera în cauză
    • Reprezintă spațiile de achiziție ideale pentru amatorii de artă ce nu dețin expertiza tehnică necesară și doresc achiziționarea rapidă a unei opere de artă și încadrarea într-un anumit buget, controlabil

Canale de achiziție nedocumentară

  • Funcționează în paralel cu operatorii culturali autorizați pentru comerțul cu artă, formând ceea ce este cunoscută drept piața gri sau neagră a comerțului de artă
  • Operează în afara legii, evitând contabilizarea operațiunilor și fiscalizarea veniturilor din tranzacțiile cu bunuri culturale mobile
  • Sunt lipsiți de capacitatea de a emite certificate de vânzare și garanții de autenticitate, ceea ce îi absolvă, cel puțin juridic, de răspundere față de cumpărător după încheierea tranzacției

Canalele de achiziție nedocumentară de artă includ: negustorii individuali (de regulă neautorizați de Ministerul Culturii și neînregistrați fiscal), târgurile de vechituri și achiziția din atelier.

Operatorii culturali din țară

  • Operatorii culturali din București acoperă mai mult de jumătate din piața de artă din România, reprezentând un centru de tranzacționare ce servește de fapt cumpărători și vânzători din întreaga țară
  • Operatorii culturali din țară sunt în principal axați pe produsul artistic regional, promovând artiștii și specificul zonei

  • Clujul se distinge ca o zonă puternic dezvoltată pe arta contemporană, dând naștere unor artiști de renume internațional
  • Specificul creației artistice tranzacționate în regiunea Transilvaniei se apropie cu precădere de cel maghiar, Transilvania și Ungaria împărțind un număr semnificativ de artiști promovați în comun

Operatorii culturali din afara țării

Arta românească se tranzacționează și în afara țării în special prin:
  • Case de licitații internaționale, care includ opere de artă românească în secțiunea de artă europeană/ centrală sau est-europeană ori în varii curente moderniste în care artiștii români se înscriu tematic
  • Galerii de artă străine, filiale străine ale unor galerii de artă românească, precum și galerii de artă întemeiate de expați români tranzacționează artă românească, de regulă contemporană
  • Târgurile de artă din străinătate oferă opere de artă românească prin intermediul galeriilor românești sau străine participante
  • În timp ce operele de artă ale unor români recunoscuți internațional și de circulație internațională sunt de interes pentru orice operator cultural