Avantajele investiției în artă

Accesibilitate crescută

  • Suma minim necesară pentru a începe o investiție în artă se situează la pragul câtorva sute de euro
  • Nu există restricții de intrare în piață precum: autorizații, contracte cadru de reprezentare, platforme de tranzacționare

Lichiditate medie

  • Canalele de vânzare a unei opere de artă sunt multiple, fiecare cu un grad diferit de lichiditate și performanță, durata până la finalizarea tranzacției putând varia de la câteva ore la câteva luni
  • Costurile de tranzacționare sunt medii, de regulă negociabile
  • Documentația ce însoțeste tranzacțiile este minimă, limitându-se de principiu la un certificat de vânzare acoperitor legal

Costuri minime de administrare

  • Administrarea operelor pe perioada investiției se rezumă de regulă la: costul de depozitare sau expunere (neglijabil în cazul în care investitorul alege să se delecteze cu valoarea lor estetică, expunându-le în spațiile proprii) și costul de asigurare, în cazul în care proprietarul optează pentru asigurarea lor, strict raportat la valoarea investită
  • Păstrate în condiții de conservare adecvate, operele de artă nu necesită restaurări sau curățări periodice (nici măcar pe termen lung)

Corelație scăzută cu alte investiții

  • Opera de artă este un “activ de refugiu”, a cărui corelație minimă cu investițiile tradiționale îl recomandă în perioade de incertitudine economică drept o investiție sigură
  • Activ tangibil cu o piață de tranzacționare funcțională, opera de artă conferă protecție împotriva inflației, fiind o modalitate sigură de conservare a valorii
  • Activ real și “investiție emoțională”, opera de artă prezintă o valoare intrinsecă dată de unicitatea/ raritatea obiectului și valoarea sa estetică obiectiv recunoscută

Orizont investițional mediu spre lung

  • Arta reprezintă o investiție pe termen mediu ori lung, cunoscând variații în viteza de apreciere a activului în funcție de tipul de artă vizată
  • De regulă, într-o piață de artă matură, arta contemporană are nevoie de un termen investițional mai redus, în timp ce arta de patrimoniu cunoaște o apreciere graduală; într-o piață emergentă însă, arta de patrimoniu, pornind de la prețuri mici, se poate aprecia într-același ritm cu cea contemporană
  • Orizontul investițional urmărește aprecierea în piață a operei de artă prin: promovarea artistului/ stilului/ perioadei/ tematicii în cauză, raritatea operei prin încheierea procesului de creație a artistului/ absorbția operelor importante în muzee sau închiderea lor în colecții private, respectiv sporirea cererii în piață ca urmare a creșterii numărului de colecționari și investitori de artă

Risc investițional
scăzut

  • Piața de artă din România se află într-un stadiu emergent, cunoscând din 1990 până în prezent o creștere continuă și un ritm de apreciere susținut, cu precădere din anii 2000
  • Opera de artă cunoaște o tendință de apreciere a valorii pe termen mediu și lung, variațiile de randament scontat înregistrându-se cu precădere între stiluri și perioade de creație, de regulă operele de patrimoniu sunt considerate cele mai sigure, în timp ce arta tânără contemporană cunoaște un risc investițional mai pronunțat

Dificultate medie de măsurare intermediară a performanței

  • Valoarea curentă de piață a investiției poate fi estimată prin: comparația cu tranzacții similare din piață sau opinia unui evaluator autorizat